editorial octombrie 2017

    Cartea de căpătâi a creştinismului este Biblia, considerată Cuvântul lui Dumnezeu.  Ea nu trebuie în nici un caz impusă cuiva, dar trebuie îi orice caz expusă tuturor, măcar în aceeaşi măsură în care celelalte cărţi, ideologii din ele, filozofii etc. sunt expuse.
   Este de observat că în zilele noastre s-a extins mai mult ca oricând astrologia, inundând piaţa lumii publicaţiilor ca un fel de Evanghelie, şi cititul în stele ca cititul Bibliei.

editorial septembrie 2017

De cele mai multe ori, semnele profetice prezintă evenimente sau situaţii negative care au loc sau care se vor petrece.  Cu toate acestea, din sufletele celor care le înţeleg bine sensul, nu se degajă descurajare sau teamă, ci credinţa şi speranţa că  Domnul Isus va pune capăt răului la revenirea Sa.  Făgăduinţa unui cer nou şi a unui pământ nou este cu mult mai încurajatoare decât că cele vechi atât de decăzute vor fi sfârşite.

Iată o zicere profetică: “Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”  (Matei 24. 12).  Este de aşteptat, ca urmare a acestui lucru, ca ura celor mai mulţi să se înfierbânte.  Şi ce vedem astăzi în lumea noastră ?  Crima la nivel de război între popoare, între etniile aceluiaşi popor, crima între grupuri rivale de oameni, în familie, şi crima omului împotriva lui însuşi (sinuciderile) constituie unul dintre elementele dominante al zilelor noastre.  Realitatea lumii de azi se oglindeşte în profeţiile Bibliei.  Motive de război şi crimă şi ură se scornesc din cele mai mici diferenţe, astfel că te întrebi: În ce loc mai este pace pe pământ ?  În care continent ?  În care ţară ?  În care grup de oameni ?  Ideea internaţionalismului face parcă să irite şi mai mult naţionalismul.  Şi cauza nu este în rase, culori, culturi, hotare geografice, ci în “înmulţirea fărădelegii” care a răcit dragostea şi a înfierbântat ura. 

Cred că această stare de lucruri, de neiubire între oameni justifică revenirea Domnului Isus cât mai curând cu pacea şi iubirea Sa veşnică.

Editorial august 2017

     Se poate spune că omul de azi nu este nepăsător ci se implică în ceea ce se petrece în jurul său și ia parte la ceea ce se întâmplă cu el. În sensul acesta el își spune punctul de vedere, susține sau dezaprobă, iese în stradă și demonstrează dacă își dă seama că este cazul. Uneori face toate acestea în mod pripit sau pentru lucruri de fără prea mare importanță, dintr-un puternic impuls instinctual al opiniei.

   Biblia atrage atenția asupra unui lucru de cea mai mare importanță față de care suntem în primejdia de a sta nepăsători: “Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare…” (Evrei 2. 3).

More Articles...