Un predicator vestit din Los Angeles a ținut o serie de întâlniri de redeșteptare în biserica sa cu mai mulți ani în urmă. Printre cei care participau seară de seară, era un domn total nefamiliarizat cu programul. După câteva ocazii predicatorul și-a luat timp să stea de vorbă cu el și a descoperit că acesta nu era creștin.

  – Ce crezi despre religia creștină? l-a întrebat pastorul.

  – Creștinismul este interesant dar eu nu voi fi niciodată creștin!

  – De ce?

  – Pentru că n-aș putea crede niciodată că aș putea fi mântuit printr-un evreu mort!

  – Nici eu!  spuse pastorul.

  – Ba da! Dumneavoastră așa credeți. Nu spuneați dumneavoastră că mântuirea vine prin moartea lui Hristos?

  – Nu doar prin moartea Lui, ci mai ales prin învierea Lui.

  – O, dar asta nu puteți s-o dovediți!

  A urmat apoi o lungă și interesantă discuție Pastorul era bine documentat și aducea argumente zdrobitoare, dar fără rezultat.  Omul rămase pe poziție. Dându-și seama că argumentele lui n-au folosit la nimic, predicatorul spuse:

  – Prietene, încă nu ți-am adus cel mai important argument: eu știu că Isus trăiește pentru că El Își trăiește viața în mine!

   – Ce înseamnă asta?

  Apoi, timp de o oră, predicatorul i-a explicat ce însemna acest lucru pentru el, arătându-i cum lucrează Duhul Sfânt în viața unui om care se predă pe sine lui Dumnezeu.

  – Acum încep să înțeleg, spuse străinul, și vreau să cunosc mai mult. Simt că am nevoie de asta în viața mea!

  Înainte de a se despărți, cei doi s-au plecat pe genunchi.

  Cel mai puternic argument în favoarea creștinismului nu este un organism bisericesc, nici literatura, nici clădirile, nici instituțiile ei, nici spitalele, nici misiunile din câmpuri îndepărtate, ci puterea lui Dumnezeu văzută în viața celor care compun Biserica.