Un vizitator care se plimba într-o zi într-un cimitir, observă pe un om care era ocupat cu sădirea unor flori pe un mormânt.

Săditorul de flori fu întrebat: 

   – Este fiul dvs. îngropat aici?

   – Nu, răspunse omul.

   – Este poate fratele dvs. sau vreo rudă a dvs.?

   – Nu, nu.

  După ce lăsase jos o scândurică pe care o ținuse în mână, omul răspunse: 

  – Ei bine, îți voi istorisi povestea acestui mormânt: când a izbucnit războiul am fost și eu chemat la mobilizare. Eram sărac, aveam o soție bolnavă și șapte copii. Cu toate acestea m-am văzut silit să-i părăsesc deoarece nu aveam bani să plătesc un înlocuitor, așa cum mi-ar fi îngăduit pe atunci legea. Mă pregăteam de plecare, părăsind familia pentru a merge la război. În ziua de dinaintea plecării a venit la mine un tânăr, pe care-l cunoșteam și mi-a zis: ‘Dumneata ai o familie numeroasă, eu sunt singur. Voi pleca eu în locul dumitale.’ Și a plecat în adevăr în locul meu. Într-o luptă crâncenă a fost rănit și dus la spital. După lungi suferințe, a murit și a fost îngropat aici. De atunci am dorit mult să văd mormântul său. În vederea acestui scop am economisit atâția bani cât am putut, și ieri am sosit. Abia astăzi am reușit să descopăr locul unde este îngropat.

  În timp ce omul istorisea aceste lucruri, ochii i se umplură cu lacrimi. Luă scândurica pe care o lăsase jos și o infipse în pământ. Sub numele soldatului erau scrise și următoarele cuvinte: „A murit pentru mine.”

Există Cineva despre care, ca și despre soldatul de mai sus, putem spune: „A murit pentru mine.” Este vorba de Domnul Isus Hristos care Și-a dat viața Sa pentru lumea întreagă, pentru noi, nu pe un câmp de bătălie ci pe o cruce, pe care a fost răstignit ca un răufăcător. Nu pentru a ne scăpa de la înrolare ci pentru a ne scăpa de blestemul păcatului, de osânda veșnică.