Biblia ne învaţă că suntem străini şi călători, pribegi, în trecere,  şi realitatea de sub privirile noastre confirmă acest lucru. Drumul nu poate fi oprit. Timpul nu poate fi întrerupt. Într-un minut ne putem număra toţi paşii drumului nostru….

În universul infinit Dumnezeu Îşi numără stelele, Îşi numără fiii slavei, crează, organizează, fericeşte.  El numără şi pe pământ.  Îi numără pe fiii oamenilor, le numără anii, zilele, paşii. Dumnezeu face lucrul acesta în mod frumos şi drept.

Omul numără şi el. Câteodată începe să numere ce nu poate: lucrurile de prin cer, de nenumărat pentru el. Mai numără şi lucrurile de pe pământ.  În particular, fiecare îşi numără banii, bunurile, succesele, câştigurile, pierderile, cât mai are de plătit, cât mai are până isprăveşte şcoala sau până iese la pensie. Ce diferenţă!  Dumnezeu ne numără paşii, noi ne numărăm banii. El ne numără anii, noi ne numărăm succesele. El este Cel care numără ce trebuie şi numără bine.

Câteodată numărăm şi noi anii, zilele, dar o facem mai mult dintr-o curiozitate statistică decât din înţelepciunea de a fi schimbaţi după voia lui Dumnezeu. Rugăciunea robului lui Dumnezeu nu este “învaţă-ne să ne numărăm zilele”, ci “învaţă-ne să ne numărăm bine zilele , ca să căpătăm o inimă înţeleaptă”. (Psalmi 90). Dacă doar le numărăm şi nu raportăm această numărare la relaţia cu Dumnezeu, la pocăinţă, la o viaţă nouă, le numărăm degeaba.

Fiecare clipă de viaţă pe care o trăim este un dar pe care ni-l face Dumnezeu, şi pe care noi ar fi frumos să-l întoarcem în mulţumire Lui. Avem atâtea de povestit despre lucrările Lui de iubire! O, de am avea ochii minţii deschişi să le vedem! Singurul motiv binecuvântat al supravieţuirii noastre este de a conştientiza şi apoi a face cunoscut altora cât de bun este Dumnezeu.  Şi ca să spunem duhovniceşte, că noi trăim sau murim este problema lui Dumnezeu cu noi. El ştie, El hotărăşte, El ne numără anii şi paşii. Să lăsăm acest lucru în seama Lui. Partea noastră este să povestim lucrările Lui cât vom trăi.