Într-o zi, un cowboy călărea pe calul său, când a întâlnit trei fraţi care se certau.
   – De ce vă certaţi? a întrebat.
   – Tatăl nostru a fost fermier, a răspuns cel mai în vârstă dintre fraţi. Când a murit, ne-a lăsat caii nouă, celor trei fraţi. Testamentul a fost clar. Eu trebuie să primesc jumătate din herghelie. Al doilea frate ia o treime, iar fratele cel mai mic se alege cu a noua parte din cai. Problema e că tata ne-a lăsat şaptesprezece cai.
   Dacă ştii un pic de matematică, ai putea să-ţi dai seama că problema fraţilor era imposibil de rezolvat. Saptesprezece nu poate fi împărţit nici în jumătate, nici într-o treime sau în nouă părţi.

   – Am încercat tot soiul de calcule, i-a explicat fratele cel mare cowboy-ului. Chiar ne-am gândit să ucidem unul sau mai mulţi cai şi să-i tăiem în bucăţi pentru a primi fiecare proporţia potrivită. Totuşi, testamentul tatălui nostru a fost clar şi în această privinţă: caii nu trebuiau ucişi. Ceilalţi fraţi au încuviinţat din cap. O coadă sau un picior de cal mort nu-i ajutau foarte mult. De asta se certau.
   Jumătate din şaptesprezece însemna opt şi jumătate, aşa că fratele mai mare a sugerat să ia nouă. Cei doi fraţi mai mici au obiectat că asta ar însemna ca ei să ia mai puţin. El ar trebui să ia opt, au sugerat, dar nici el nu a vrut să ia mai puţin. Cearta s-a înteţit, spiritele s-au încins şi fraţii s-au supărat foarte tare unul pe celălalt. Nimeni nu era dispus să facă vreun compromis.
   – Înţeleg care e problema voastră, a spus străinul. Tatăl vostru v-a pus în faţa unei probe dificile, totuşi eu cred că există o soluţie.
   Si-a condus propriul cal până la îngrăditura în care se aflau cei şaptesprezece cai lăsaţi moştenire de tatăl fraţilor. A deschis poarta, a lăsat calul său să intre, apoi a închis poarta la loc. În ţarc erau acum optsprezece cai.
   – Acum, i-a spus fratelui mai mare, tu ia-ţi jumătatea. Știi câţi a luat? Da, fratele a numărat nouă cai pe care i-a revendicat cu încântare pentru el însuşi. Mulţumită străinului, şi-a primit partea corectă.
   Întorcându-se către cel de-al doilea frate, străinul a spus:
   – Acum, tu ia-ţi treimea ta. Cât înseamnă asta ? Exact, fratele a scos cu mândrie şase cai. Celui de-al treilea frate, străinul i-a spus:
   – Acum, e rândul tău. Ia-ţi a noua parte. Dar partea asta ştii cât înseamnă ? Da, al treilea frate şi-a luat cei doi cai, lăsând în urmă numai calul înşeuat al străinului.
   Tatăl vostru v-a lăsat moştenire mai mult decât caii, a spus cowboy-ul. Punându-vă la această încercare, ce altceva credeţi că v-a lăsat ?
   – Cred, a spus primul frate, că încerca să ne înveţe că orice problemă are o soluţie. Indiferent cât de dificilă pare, pentru a găsi un răspuns s-ar putea să trebuiască să o privim dintr-un unghi diferit.
   Al doilea frate a adăugat:
   – Cred că e mai mult de atât. Încă de când eram copii, întotdeauna ne-am luptat şi ne-am certat între noi. Poate a vrut să vedem că lucrul împreună ne oferă ocazia de a fi fericiţi. Cât timp lăcomia şi egoismul ne-au despărţit, nimeni nu a fost fericit.
   – Cred, a spus al treilea, că ne învaţă chiar şi mai mult. Spunea că, oricât de mult ar crede fiecare dintre noi că are dreptate, s-ar putea să nu fi găsit răspunsul. Că uneori trebuie să căutăm în afara noastră. Uneori, altcineva ne poate oferi o idee utilă pentru a rezolva o problemă.
   Cowboy-ul doar a zâmbit, a încălecat pe cal, şi-a aşezat pălăria şi s-a pregătit să meargă mai departe.