Editorial

Editorial ianuarie 2017

“Binele” şi “răul” sunt noţiuni contrare care fac parte nu numai din limbajul nostru ci şi din trăirea noastră cotidiană.  Problema care ne confruntă aproape la fiecare pas este cum să le deosebim între ele. De unde să ştim ce este bine şi ce este rău, dacă nu dintr-un ghid de referinţă care să ne spună aceasta.  Pentru unii ghidul acesta este Constituţia, pentru alţii este Codul de etică, alţii fac din conştiinţa colectivă sau individuală ghidul lor de “bine” şi “rău”.  Dar pentru toţi Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – este Cartea de stabilire a binelui şi răului pentru fiinţa umană. 

       Deosebirea dintre “bine” şi “rău” este o ştiinţă. Foarte rar se întâmplă ca o persoană să spună că nu ştie ce este bine şi ce este rău, deşi foarte mulţi nu ştiu sau nu vor să ştie.  Şi pentru că sunt mulţi care “numesc răul bine şi binele rău”(Isaia 5. 20), este de văzut ce spune Dumnezeu în această privinţă şi nu ce spunem noi. Pentru aceasta avem Scripturile pe care El ni le-a lăsat ca să ştim cum să trăim frumos.

       Primul lucru este deci, să ştim. După ce ştim ce este bine şi ce este rău, o mare parte din oameni se abţin de a face rău semenilor lor, considerând că atât este suficient. Dar ei ajung astfel doar la jumătatea drumului, deoarece nefacerea răului trebuie să fie urmată în mod complementar de facerea binelui.  Societatea omenească, în partea ei frumoasă, este de obicei bazată pe legi care au în vedere pedepsirea facerii răului. Doar în foarte puţine circumstanţe sunt legi pentru pedepsirea nefacerii binelui. În rânduiala divină însă, “cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat.” (Iacov 4. 17)

       Dumnezeu ne învaţă să ieşim din amăgitoarea scuză “n-am făcut nimic rău”, şi să intrăm într-o viaţă activă de săvârşire a binelui. El nu ne-a creat statui, să nu facem nici rău nici bine.  El nu ne-a creat roboţi, să facem numai rău sau numai bine. El ne-a creat oameni ca să putem face orice, dar să alegem şi să facem numai binele.  În aceasta constă măreţia omului ca făptură după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.  Omul nu face nici răul nici binele în “neştire”, după cum nu face nici binele nici răul “obligat”.  Tocmai de aceea omul este responsabil de deciziile şi acţiunile sale.

        Aşadar, dacă avem îndoieli cu privire la “rău” şi “bine”, Biblia ne stă la dispoziţie pentru orientare. Apoi să facem binele frumos, întreg în măsura tuturor posibilităţilor noastre. 


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *