Editorial

editorial iunie 2017

     Se discută foarte mult pe tema egalităţii între oameni.  Sloganul francez despre libertate, egalitate, fraternitate  este şi azi repetat de multe ori.  Mulţi constată însă cu amărăciune că dezideratul egalităţii se îndepărtează din ce în ce mai mult, deşi la nivel teoretic este dezbătut mult. 

Totuşi, Biblia, Cartea înţelepciunii, ne arată că cel puţin dintr-un punct de vedere toţi suntem egali. Iată ce zice marele apostol Pavel:  “Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.” (1Tim. 6. 7)

Dacă am căuta să identificăm lucrurile aduse de noi la naştere şi lucrurile pe care le luăm cu noi la moarte, oare ce am găsi ?  Am venit pe lume cu mai multe şi plecăm cu mai puţine ?   Am venit cu mai puţine şi plecăm cu mai multe ?  Vom observa că nu depinde de om să vină cu ceva, să plece cu ceva… Din acest punct de vedere există o egalitate perfectă între oameni, egalitatea în “nimic”

Ţi-ar fi plăcut să aduci ceva cu tine când ai venit în lume ?  Ce anume ?  Ţi-ai dori să iei ceva cu tine când pleci din lume ?  Ce ?  Şi de ce ?

Nu vreau să spun că existenţa omului se reduce la nimic. Ar fi o absurditate.  Viaţa în sine înseamnă ceva, înseamnă totul, nu prin ce ai adus cu tine în viaţă, nici prin ceea ce iei cu tine din viaţă, ci prin ceea ce faci în viaţă.  Modul în care foloseşti darul vieţii tale arată calitatea ei, şi determină de cele mai multe ori inegalităţile dureroase între oameni.

Tot Biblia învaţă că, deşi oamenii nu pot lua nimic din lume la plecarea din ea, “faptele lor îi urmează” (Apoc. 14. 13).  O subliniere trebuie făcută aici: oamenii nu iau faptele lor cu ei, ci faptele îi urmează.  Aceasta arată foarte clar că starea omului în moarte nu este una conştientă, căci atunci ar lua cu el faptele lui.  Este vorba despre o stare inconştientă, care presupune faptele omului ca un document juridic la judecata acestuia, după cum afirmă şi crezul creştin: “…să judece viii şi morţii…”   Ceea ce înseamnă că faptele îl urmează pe făcătorul lor printr-o hotărâre dumnezeiască de dreptate, fie că el vrea, fie că nu.

În fiecare clipă cineva vine pe lume şi altcineva pleacă din ea, venind cu nimic, şi plecând cu nimic.  În iureşul acesta al naşterii şi al morţii ar fi bine să ne întrebăm: Cum ar arăta un inventar al faptelor care ne-ar urma dacă am pleca din lume acum ?  Pe multe dintre ele sigur că n-am dori să le luăm cu noi. E bine să ştie oricine că avem posibilitatea să ştergem din lista faptelor noastre, pe cele rele, prin pocăinţa de ele. Dumnezeu le poate şterge prin sângele Fiului Său, dacă ne pare rău, şi dacă ne ferim de a le mai face.  Eliberează-te aşadar, de balastul faptelor care n-ai vrea să vină după tine…


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *