De cele mai multe ori, semnele profetice prezintă evenimente sau situaţii negative care au loc sau care se vor petrece.  Cu toate acestea, din sufletele celor care le înţeleg bine sensul, nu se degajă descurajare sau teamă, ci credinţa şi speranţa că  Domnul Isus va pune capăt răului la revenirea Sa.  Făgăduinţa unui cer nou şi a unui pământ nou este cu mult mai încurajatoare decât că cele vechi atât de decăzute vor fi sfârşite.

Iată o zicere profetică: “Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”  (Matei 24. 12).  Este de aşteptat, ca urmare a acestui lucru, ca ura celor mai mulţi să se înfierbânte.  Şi ce vedem astăzi în lumea noastră ?  Crima la nivel de război între popoare, între etniile aceluiaşi popor, crima între grupuri rivale de oameni, în familie, şi crima omului împotriva lui însuşi (sinuciderile) constituie unul dintre elementele dominante al zilelor noastre.  Realitatea lumii de azi se oglindeşte în profeţiile Bibliei.  Motive de război şi crimă şi ură se scornesc din cele mai mici diferenţe, astfel că te întrebi: În ce loc mai este pace pe pământ ?  În care continent ?  În care ţară ?  În care grup de oameni ?  Ideea internaţionalismului face parcă să irite şi mai mult naţionalismul.  Şi cauza nu este în rase, culori, culturi, hotare geografice, ci în “înmulţirea fărădelegii” care a răcit dragostea şi a înfierbântat ura. 

Cred că această stare de lucruri, de neiubire între oameni justifică revenirea Domnului Isus cât mai curând cu pacea şi iubirea Sa veşnică.